my first Christmas Tree

Zilele trecute mă tot gândeam că mai este atât de puțin până la Crăciun, iar eu nu am împodibit bradul.

Acum nu mai am o stare chiar atât de urâtă, pentru că doar ce m-am întors de la bunica mea căreia i-am promis că o s-o ajut la decorat pentru Sărbători.

Este al doilea an în care-și cumpără brad natural. Mă așteptam ca anul acesta să aibă unul mai mic, dar nu a fost așa, spre fericirea mea. Ajunge până aproape de tavan. Zilele următoare voi merge să-i cumpăr un vârf, întrucât cel pe care-l are acum este mult prea mic.

Am început să simt și eu că vine Crăciunul, chiar dacă Sărbătorile de iarnă nu mai sunt cum erau anii trecuți. Consider că acesta este cel mai trist lucru, dar, în cazul meu, compensează faptul că vine și cealaltă jumătate de familie, de la București. Chiar dacă lucrurile se schimbă de la an la an, ei tot aici rămân, fapt pentru care mă bucur mereu când suntem cu toții.